”Frumos covor moldovenesc…”

     „De-a lungul pereților caselor țărănești se află lavițe așternute neapărat cu covoare..., covoare atîrnă pe pereți, peste așternuturile de pat, pe acesta se înalță clituri de perne cu fețele brodate... Prichiciurile sobei și vetrei sînt împodobite cu covorașe. Nu mai vorbesc de casele mari ale țăranilor înstăriți în care ei nu trăiesc, dar le țin pentru oaspeți. Acolo nimic nu se vede după covoare” - așa arătau locuințele moldovenilor înainte vremuri. La fel, prezintă interes și altă menționare: „cît de sărac n-ar fi moldoveanul, casa lui este împodobită cu covoare și cu diferite țesături de casă...”. Asemenea descrieri întîlnim foarte des în operele scriitorilor autohtoni și din străinătate. Prin urmare, împodobirea casei cu covoare, țesături din lînă, pînze albe țesute manual, brodate demonstrează o trăsătură etnică de secole în decorul casei moldovenești. Un rol deosebit în mediul de trai al moldovenilor, mai cu seama al populației rurale, în ritualuri și ceremonii, în aprecierea nivelului stării sociale și economice, a măiestriei familiei le-a aparținut și mai continuă să-l joace covoarele manuale. Ele conțin în sine o artă de opinie colectivă, viziuni artistice creatoare selectate de multe generații.

     Satul Ignăței e cunoscut în întreaga țară prin dinastiile de meșterițe, care au creat mulțime de covoare moldovenești, iar astăzi, localnicii sunt posesori ai acestor comori, adevărat patrimoniu național foarte valoros, pe care îl păstrează cu sfințenie și îl promovează.

     Duminica trecută curtea Liceului Teoretic “Ioan Sârbu” din Ignăței era împodobită cu covoare, lăicere, păretare, țoluri, prosoape ornamentate, fețe de masă împletite, broderii, milieuri și multe, multe alte obiecte de o maare frumusețe. Și multă lume era adunată: localnici, oaspeți din satele vecine, din centrul raional, din Chișinău și chiar de peste hotarele țării. Colectivul liceului a organizat și desfășurat la 25 mai Festivalul inter-raional al covoarelor, fiind expuse spre admirare și apreciere peste 40 de covoare și covorașe. Iar păretare, țoluri, prosoape, milieuri, broderii, fețe de masă, fețe de pernă etc – nenumărate. Evenimentul s-a produs grație susținerii Consiliului raional, președintelui raionului, dna Eleonora Graur, Secției raionale Cultură, Direcției de Învățămînt, primarului de Ignăței, Ion Balan, consiliului sătesc ș. a.

     Dna Galina Platon, directorul IPLT “Ioan Sârbu” din Ignăței, în calitate de gazdă, la deschiderea festivității a salutat asistența, cu multă mîndrie a vorbit despre gospodarii satului Ignăței, despre meșterițele iscusite în arta țesutului covoarelor, despre tradițile și obiceiurile păstrate și respectate în sat, oferind în continuare cuvînt și oaspeților.

     Dna Eleonora Graur, președintele raionului Rezina, impresionată, la început, doar de ceea ce a văzut, a menționat că “…această frumusețe ce încîntă privirea caracterizează oamenii satului Ignăței, care întotdeauna au fost harnici, ospitalieri, binevoitori etc, care au știut să muncească bine, să organizeze sărbători frumoase și să promoveze adevăratele valori ale neamului…”.

     Iar dna Angela Racu, șefa Secției raionale Cultură, mai întîi a mulțumit colectivului liceului și directoarei în parte pentru că au acceptat și au depus tot sufletul și priceperea în organizarea Festivalului “Frumos covor moldovenesc” și le-a dorit ca evenimentul să aibă succes și să cunoască neapărat continuare. Cuprinsă de multe emoții a vorbit dna etnolog Varvara Buzilă de la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală, care a relatat celor prezenți că în republică pentru prima dată un festival al covoarelor a fost organizat în anul trecut în satul Clișova Nouă, Orhei, de către Ecaterina Popescu și au fost expuse doar covoare. Pe cînd exponatele prezentate publicului în cadrul Festivalului de la Ignăței sunt cu mult mai multe la număr, diversificate, ceea ce bucură foarte mult. La fel, foarte fascinate de atmosfera ce domina în acea zi în curtea liceului din Ignăței, a vorbit dl Mark, un oaspete din Belgia.

     Despre oamenii satului Ignăței, despre tradiții, obiceiuri locale au mai vorbit și primarul de Ignăței, dl Ion Balan, și medicul de familie, dl Dumitru Ioncu.

     Tot dna Galina Platon a prezentat oaspeților, rînd pe rînd, fiecare exponat (covor, covoraș, rumbă), menționînd numele țesătoarelor, anul confecționării și numele posesorului actual. Au fost admirate următoarele creații ale țesătoarelor ignățenence: “Turețchi”, “Liliacul”, “Crinii”, “Surișorul”, “Ciocolata”, “Trubele”, “Floarea Persanului”, “Vazoanele”, “Șapte frați”, “Podnosul”, “Buchet de flori”, “Pană sură”, “Cucoana și lăcrămioarele”, “Doi băieți”, “Leul”, “Două cucoane”, “Doi cerbi și două cucoane”, “Vazonul și două cucoane”, “Păunii”, “Țiganul și papagalii”, “Tigrul”, “Coșnița”, “Țiganul și țigăncile”, “Creanga”, “Colacii mirilor”, “Căprioarele și casa”, “Cerbii și căprioarele”, unele din acestea fiind prezente în 2-3 exemplare, unul mai deosebit ca altul – adevărate podoabe. Cel mai vechi covor era datat cu anul 1933, erau și din acele, vopsite cu coloranți naturali. A impresionat mult, istoria unei rumbe care a fost cu posesoarea actuală în deportare, și care chiar în acea zi a fost cumpărată de oaspeții din Belgia.

     Organizatorii, însă, au avut grijă să povestească celor prezenți nu doar despre exponate - produsul finit al lucrului manual, ci și despre toate etapele de prelucrare a materiei prime, de creare și confecționare a obiectelor și despre oamenii implicați în fiecare procedeu.

     Unii dintre cei prezenți la eveniment abia acum au aflat, alții și-au amintit tot procesul de prelucrare a lînii de oaie, pentru țesutul covoarelor, păretarelor etc. Pînă a ajunge să-i fie admirată frumusețea, covorul parcurge următoarele etape: spălatul lînii, scărmănatul, pieptănatul, aranjarea lînii în fuioare, torsul, rîșchietul, vopsirea lînii, depănarea cu vîrtelnița. Uneltele, cu ajutorul cărora se execută fiecare procedeu, au fost expuse, de asemenea, în cadrul festivalului desfășurat, fiind chiar mănuite cu multă dibăcie de unele ignățenence.

     Moderatorii manifestării au atras îndeosebi atenția celor prezenți, rostind  cu mîndrie numele acelor meșterițe, care au posedat, au promovat și au transmis copiilor și nepoților arta țesutului: Daria Simion Marian, Efrosenia Barbăroș, Ana Safaler, Ana Tomacu, Glicheria Vacără,  Alexandra Chirița. „Meșterițele noastre erau cunoscute în toate satele din împrejurime. Azi, alături de noi la eveniment, sînt urmașii meșterițelor, care și în zilele noastre, în virtutea tendințelor de modernizare continuă, păstrează cu sfințenie tradiția de a țese covoare: Natalia și Varvara, fiicele mătușii Maria Barbăroș; Ecaterina Gavril Mîțu a transmis arta țesutului fiicelor Tamara și Maria, norei Ana, nepoatei Rodica; Sofia Stratulat - fiicelor Vera, Feodora, Glicheria și nepoatei Tatiana; Daria Vasile Marian - fiicei Tamara Tincu; Elena Vasile Mîrza - fiicelor Ecaterina, Ioana, Tatiana; Lidia Ionașcu – fiicelor Maria și Tatiana etc.

     Tot în cadrul Festivalului, cu expoziții de obiecte confecționate manual (țoluri, păretare, melieuri, broderii, coșulețe țmpletite din lozie, obiecte din lemn ș. a.)  au participat la festival: colectivul liceului, colectivul grădiniței de copii din Ignăței, un grup de artiști amatori din Peciște, inclusiv meșterul   Talpă, alt grup din satul Pripiceni, Tamara Frunză din satul Scorțeni, raionul Telenești,  și cîteva meșterițe din Ignăței. Toate obiectele, făcute cu mult talent și gust artistic, au fost apreciate de comisia specială, autorii fiind menționați cu diplome și premii bănești.

     Pe durata Festivalului au răsunat melodii și cîntece interpretate de fanfara de copii din Scorțeni, fanfara din Rezina, ansamblurile folclorice din Peciște, Pripiceni și Ignăței, elevi, au evoluat cu dansuri populare elevi ai liceului-gazdă și un colectiv de părinți.

      La încheiere, președintele raionului, dna Eleonora Graur, apreciind înalt organizarea evenimentului, le-a dorit gazdelor să continue să promoveze, prin participare la diferite manifestări, această bogăție a satului, această artă, transmisă din strămoși, să coninue să creeze asemenea opere. Iar dna Varvara Buzilă, le-a propus ignățenencelor să formeze o echipă, care, pornind de la prelucratul lînii și încheind cu țesutul covoarelor, le-ar vinde în țară și peste hotare, căci acestea sunt foarte întrebate, mai menționînd că colaboratorii muzeului vor merge pe la casele meșterițelor din Ignăței și, cu siguranță, vor descoperi încă multe perle.

     Încă un moment foarte impresionant s-a produs în acea zi la Ignăței, în cadrul Festivalului. Oaspeții din Belgia au cumpărat două exponate – rumba, despre care v-am vorbit mai sus, și un covoraș mai mic, ambele-i aparțineau dnei Maria Mîrza. Aflînd de la Varvara Buzilă mai multe detalii despre obiectele procurate (covorașul mic, numit „mortuar” (se dădea de pomană la înmormîntare), în muzeul republican fiind doar un singur exemplar), unul dintre ei a venit în fața celor prezenți cu un gest extraordinar: „Aflînd valoarea covorașului, m-aș fi simțit un hoț, dacă aș fi luat această părticică din istoria poporului moldovenesc în Belgia, de aceea, cu deosebită plăcere îl dăruiesc muzeului”. Toți cei prezenți au rămas uimiți de asemenea gest, mulțumindu-le cu aplauze generoase.

     Emoții deosebite de mîndrie pentru frumoasele tradiții și obiceiuri ale neamului, păstrate și promovate, au trăit participanții la Festivalul covoarelor, desfășurat duminica trecută la Ignăței.