„Ai un mare har în ceea ce scrii, continuă…”

     Într-o frumoasă, plină de soare, culoare și flori zi de început de mai, mai multă lume bună din raionul Rezina, îndrăgostită de carte și cuvânt – cel, care zice Scrierea Sfântă, a fost la începuturi, a fost parte componentă a unui eveniment de suflet, marcat de apariția cărții Ieromonahului Vasilisk Donica - o culegere de nuvele și poezie cu filozoficul și sugestivul titlu „Poteci spre ziua a șaptea”.

      „Ce bun e Dumnezeu cu noi” – sub acest generic s-a desfășurat lansarea de carte, generic care din start a predispus la recunoștință, la bunătate și la luare-aminte cu referire la cele scrise de autor în proaspăta apariție editorială. Vom spune aici că Ieromonahul Vasilisk Donica și-a găsit menirea și liniștea sufletească, slujind Domnului în obștea Mănăstirii „Sfânta Trreime” din Saharna, dar și îndrumând copiii satelor din împrejurimi pe drumul bun, plăcut Domnului. Or, părintele mai e și parte componentă a corpului didactic al gimnaziului din Saharna Nouă, care poartă numele lui Saveliu Cojocaru, fiind director-adjunct, profesor de română și de religie.

      Revenind la evenimentul prilejuit de lansarea de carte, vom menționa că el a fost onorat de prezența mai multor oaspeți și invitați: Aurelia Grigoriță, vicepreședinte al raionului Rezina; Lilia Lazari, șeful Direcției Învățământ, Tineret și Sport Rezina; Nicolae Schițco, editor, publicist, socilolog, bibliograf, promotorul creării sistemului național heraldic, Om emerit din Republica Moldova și bun prieten al rezinenilor; Angela Racu, șeful Secției Cultură Rezina, și, bineînțeles, protagonistul întâlnirii de suflet, Ieromonahul Vasilisk Donica. În Sală mică a Palatului raional de Cultură „Nicolae Lupov” din Rezina, unde s-a desfășurat lansarea de carte, au fost  prezenți colegii de muncă ai autorului „Potecilor spre ziua a șaptea”, cadre didactice din raion, bibliotecari, elevi, oameni de cultură – lume frumoasă, împătimită de cuvântul iscusit meșteșugit în scrieri literare.

      …Era mijloc de decembrie, 15, anul 1985. Oamenii – marcați de începutul ciclului sărbătorilor de iarnă, iar doi părinți din satul Zahoreni, Orhei - Ilie și Tamara Donica – de venirea pe lume a pruncului lor, băiețelul care avea să crească cu dragoste mare pentru cuvânt, inclusiv cel al Domnului, pe care să-l aștearnă pe foaia albă de hârtie. Până atunci, însă, aveau să fie gimnaziul din sat, Colegiul pedagogic „Vasile Lupu” din Orhei, unde a studiat. Apoi – Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul în orașul Chișinău, pe care a absolvit-o fiind licențiat în științe ale educației, filologie. Dar și Universitatea de Stat din Moldova, unde Vasilisk Donica a făcut studii de master în științe umanistice, istorie și cultură a religiilor.

     Primele încercări în ale scrisului le-a făcut încă în adolescență, debutul literar producându-se la orele de română, publicul formându-l colegii de clasă, iar primul critic literar fiindu-i profesoara de română. Cu timpul, creațiile lui au devenit mai variate, mai adânci, mai duhovnicești.

     Gândurile și trăirile sale, așternute pe hârtie, au ajuns pe paginile a numeroase reviste și publicații - atât din Republica Moldova, cât și din România. În 2021, a fost premiat cu diplomă în cadrul Galei Premiilor Revistei „Regal Literar” din România, obținând Premiul pentru Creație.

     Dintre publicațiile care i-au găzduit creația, vom aminti ziarul ,,Literatura și Arta”, revista multimedia a Uniunii Scriitorilor de Limba Română ,,Poduri de Dor”, revistele ,,Regal Literar”; ,,Poeții noștri”, ,,Luceafărul din vale”, ,,Poezii pentru sufletul meu”, antologia „Literatura popoarelor de ieri, de azi și de mâine”, portalul ortodox ,,Doxologia.ro” și altele.

     Când vorbește despre sine, Ieromonahul Vasilisk Donica ține să menționeze: „Sunt omul cu suflet deschis! Consider că scrisul trebuie să mă reprezinte pe mine, omul, fiind ca o carte de vizită deschisă spre citire: ,,Scriu așa cum viețuiesc,/ Scriu tot și toate ce gândesc:/ Metamorfoze, plumb, morminte…/ Mi-e sufletul altar de cuvinte” („Suflet pe altar”).

     Mă grăbesc, astfel, să aduc în ceea ce scriu marea existență, doar așa pot imprima iubirea de om, de viață, de Dumnezeu. Încerc a grăbi clipele pline de lumina vieții, până-n în zori de zi! Mă străduiesc să scriu din dragoste, din plăcere. Lucrurile se nasc când e momentul, iar un moment potrivit este întotdeauna!

     Îmi place să scriu. Asta ador să fac. Asta fac, de fapt. Scriu… Culeg crâmpeie din mine, din sufletul meu, din universul care mă cuprinde şi le înșir pe foaie. Acest dans al literelor la lumina lumânării este unul vrăjit, tăinuit în locul celor mai frumoase sentimente şi emoţii, devenind o parte din ele, din visele mele în care se ascund iubirea, dorul, tristeţea… Scrierile mele sunt lăuntricul gândurilor mele. Trăirile din sufletul meu. Rupturi de dor, de viață, de libertate… Emoţii… Doar emoții, pe care le-am adunat în cuvinte. Scriu, pentru că aşa simt, iar eu fac mereu ceea ce simt, fiindcă trăirile contează-n viața mea”.

     Cartea „Poteci spre ziua a șaptea” a văzut lumina tiparului spre sfârșitul anului 2021, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove, la editura „Epigraf” din Chișinău.

     Nuvelele și poeziile sunt ilustrate cu o grafică de carte superbă a maestrului Iurie Brașoveanu, grafician și pictor de icoane, restaurator, poet și profesor. În context, autorul menționează: „Scrierile mele se împletesc armonios cu lucrările unui poet al spiritului, o persoană, al cărei suflet este impregnat de o mare sensibilitate – artistul plastic Iurie Brașoveanu. În grafica sa prezentă în volum, cerneala neagră pe fundalul alb creează viziuni și valori simbolice deosebite”.

     Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, semnatarul Cuvântului-înainte al acestei cărți, subliniază că „Dumnezeu, Cuvântul și Cartea au fost și vor rămâne valorile primordiale care ne definesc ca locuitori atât ai Pământului, cât și ai Cerului”.

     De asemenea, Preasfințitul Ioan consideră că „acest binecuvântat volum de nuvele, poezie și cugetări este un frumos prilej de a ne întoarce la Lumină și hrană pentru sufletele noastre atât de înstrăinate, din păcate, de lectură, de frumos, de Dumnezeu. Toți cei care caută potecile mântuirii ori cei care în ziua a șaptea sunt prezenți și trăiesc Sfintele Liturghii împreună cu Hristos, Care coboară în Sfântul Potir din mare Iubire pentru fiecare om – „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20) – vor fi încântați de ce vor găsi în acest volum”.

     Cuvintele de apreciere, rostite de Aurelia Grigoriță, Lilia Lazari, Nicolae Schițco, Angela Racu au fost sincere, de încurajare pentru autorul unei culegeri de nuvele interesantă, care merită citită și care deschide totodată ochii cititorilor asupra unor aspecte esențiale ale umanității. Apărută în timpul în care oamenii se înstrăinează din ce în ce mai mult de religie, înlocuind-o cu diverse surogate, autorul, Ieromonahul Vasilisk Donică, încearcă să-i readucă pe cei pierduți la credinţă, spunându-le: „Ai un Tată și o Mamă în cer, foarte iubitori. În calitate de copil al lor, te poți ruga și le poți cere ajutorul și îndrumarea. Poți folosi puterea de care te umpli în urma rugăciunii pentru a găsi soluții la încercările din viața ta”.

     Despre impresiile și emoțiile trăite în urma lecturării cărții „Poteci spre ziua a șaptea” a vorbit Carolina Cojocari, director-adjunct la liceul teoretic „Olimp” din orașul Rezina. Dar și eleva Cristina Melnic de la aceeași instituție, care a propus asistenței poezia „Satele” din carte.

     Satele noastre… Azi mai triste, altădată mai vesele, mai pline de flăcăi și fete, dar, oricum, optimiste și cu veșnicia, care numai la sat știe și acceptă să se nască. Drama pe care o trăiesc azi localitățile rurale din țară, văduvite de fiii și fiicele plecate în căutarea unui trai mai bun, a fost amplificată de interpreta Angela Laur, prin interpretarea cântecului „Satele Moldovei mele”.

     În „Poteci spre ziua a șaptea”, autorul scrie și despre puterea rugăciunii simple, însă esențială pentru a depăși perioadele de cumpănă, zilele mai grele și încercările vieții cotidiene. „Știa din istorioarele povestite de mama că rugăciunea a stins puterea focului, gurile leilor le-a încuiat, războaie a potolit, lupte a curmat, vifore a domolit, porțile cerului le-a deschis, bolile le-a vindecat, supărările a depărtat, pe vrăjmași i-a alungat, cetăți clătinate a întărit, molimele și rănile cele trimise de Sus le-a îndepărtat. Acestea și multe altele a făcut și va face rugăciunea”, menționează în context Vasilisk Donica.

      Tatiana Cușnir, profesoară de română la liceul teoretic „Alexandru cel Bun” din orașul Rezina, a fost următorul vorbitor, care a apreciat apariția editorială „Poteci spre ziua a șaptea”, mulțumindu-i autorului pentru eforturile depuse la scrierea unei atare sărbători pentru sufletul cititorului. Iar elevele dumneaei, Felicia și Gloria Cuzuioc, au propus asistenței un fragment din scrierea „Satul meu”, ce sfârșeșete cu un ales îndemn la mântuire și reînviere: „…E primăvară. E pace încă pe alocuri. Este timp de mântuire. Trezește-te, Marie și Vasile, Suzană și Ioane, reînviați ca pasărea Phoenix și reînvățați lumea să cânte – un cânt, un imn, o rugăciune, o iubire”.

      Ieromonahul Vasilisk Donica, după cum am menționat ceva mai devreme, activează și în calitate de director-adjunct al Gimnaziului „Saveliu Cojocaru” din Saharna Nouă, unde mai e și profesor de religie și de română. Despre dascălul lor au vorbit cu emoții elevele Rada Davidenco și Dumitrița Arvat, care ne-au propus și fragmente din cartea „Poteci spre ziua a șaptea”. Fetele au fost ascultate cu mare  atenție, căci ce poate fi mai frumos, decât imaginea profesorului prin prisma discipolului său?

      La acest început de cale aleasă, Ieromonahul Vasilisk Donica s-a bucurat și de susținerea, încurajarea  celor, care-i sunt alături zi de zi și care n-au ezitat să-i spună că ceea ce face este bine și util. Așa au procedat primarul de Saharna Nouă,  Victor Macrii, Tamara Peru, directorul gimnaziului „Saveliu Cojocaru” din Saharna Nouă, în care activează autorul cărții „Poteci spre ziua a șaptea”, colegul său Veaceslav Chiosa.

      Mai spre finalul lansării de carte, Angela Racu, șeful Secției Cultură, persoana care a ținut mult ca lansarea de carte să se producă și la noi, la Rezina, după ce un eveniment similar a avut loc la Biblioteca „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău și care a depus mult suflet și efort pentru ca intenția să devină realitate, împreună cu Aurelia Grigoriță, i-au înmânat o diplomă de merit protagonistului evenimentului („pentru promovarea filozofiei creștine în literatura artistică și cu prilejul debutului literar – editarea cărții „Poteci spre ziua a șaptea”), accentuând importanța apariției unei cărți semnată de un autor rezinean, dar și cea a popularizării acesteia, diseminării informației despre cel care a scris-o. Un semn de gratitudine au avut organizatorii și pentru Nicolae Schițco, care venise în acea zi tocmai din capitala țării pentru a susține și a încuraja un tânăr om de litere la ora debutului său literar.

      Modest ca totdeauna, cu un pui de zâmbet sfios, ce-i lumina fața, și cu imensă recunoștință pentru toți cei care au trudit la organizarea lansării de carte, pentru spectatorii ce au venit să-i fie alături într-un moment atât de important din viață – așa a apărut în fața publicului autorul „Potecilor spre ziua a șaptea”, Ieromonahul Vasilisk Donica. Răspunzând îndemnului moderatorului evenimentului de a vorbi și de a spune mai multe, dezvăluind trăirile ce-l încearcă pe omul de creație în momentul în care așterne meșteșugit cuvântul pe foaia albă de hârtie, cu atât mai mult în cazul, în care de sub pana sa ies argumentele necesare pentru a demonstra că adevărata înțelepciune stă în dragostea pentru Dumnezeu și în ascultarea față de El, autorul a menționat modest că este doar un intermediar între ceea ce vrea să-i spună omului Creatorul și cititorul, care lecturează scrierea.

     Ieromonahul Vasilisk Donică își încheie cartea într-un mod optimist: „Cât de frumos este să răspândești iubire! Este ca și cum toată plăcerea lumii ai aduna-o în aroma iubirii, ca un sculptor plămădind lutul, ca un pictor pregătind pe paleta sa nuanțele de culori, ca un poet frământând poezia de geniu, ca Însuși Dumnezeu cugetând opera cea mai de preț din ziua a șasea, dinspre seară. Din miliarde de plăceri ale vieții, trebuie să reușim să le adunăm pe toate în clipe ca acestea, iubind, reușind astfel să cuprindem nemurirea într-o clipă”.

     Ce putea fi mai potrivit aici, pe finalul lansării cărții „Poteci spre ziua a șaptea”, decât cântecul „Dragostea va dăinui”, interpretat de Eugenia Cernega și Ghenadie Guma, care a pus balsam pe sufletele tuturor și, împreună cu mesajele din carte, ne-au făcut mai toleranți, mai porniți spre fapte bune.

     Timpul și-a trecut rapid nisipul prin clepsidră, aducându-ne la hotarul întâlnirii de suflet, prilejuită de lansarea cărții ”Poteci spre ziua a șaptea”. Pe final, cei prezenți au fost îndemnați să-l încurajeze pe Ieromonahul Vasilisk Donica la ceas de debut în lumea literară, așa cum a făcut-o regretatul Nicolae Dabija, după ce a citit din creația lui: „Ai un mare har în ceea ce scrii, continuă!”.

Aculina POPA, specialist principal, Secția Cultură Rezina