Pauza de masă și repausul zilnic, conform Codului Muncii

Elementul primar al categoriei «Timpul de odihnă» este pauza de masa. În cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să i se acorde o pauză de masă de cel puţin 30 de minute.

De regulă, pauza de masă este acordată cu durata de o oră. Frecvent salariații se adresează cu întrebarea: dacă ar putea renunța la pauza de masa pentru ca ziua de muncă să fie mai scurtă. Răspunsul îl găsim în legislație. Codul muncii, art.12, stipulează că înțelegerile între angajator și salariat, care înrăutăţesc situaţia salariaţilor în comparaţie cu legislaţia muncii sunt nule şi nu produc efecte juridice. Doar, dacă durata zilnică a timpului de muncă este mai mica de 6 ore, la decizia unității, salariatul poate să lucreze fără pauză de masa.

Durata pauzei de masă și momentul acordării acesteia se stabilesc în regulamentul intern al unității, în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă. Pauza de masă, de regulă, nu se include în timpul de muncă.

În dependență de durata zilei de muncă sunt următoarele reguli de stabilire a pauzei de masa:

            - în cazul  duratei zilnice a timpului de muncă  de  6 - 10 ore - la mijlocul programului;

          - în cazul  duratei zilnice a timpului de muncă  de  12 ore – după fiecare 4 ore de muncă (Convenția colectivă (nivel național) nr.2 din 09.07.2004, art.12).

         Pauza de masa se include în timpul de muncă pentru profesiile (funcțiile) și lucrările cu regim neîntrerupt din cadrul unităților cu flux continuu. Unitățile cu flux continuu sunt unitățile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condițiile tehnice și de producție (cuptoare de cocsificare, furnale și cuptoare deschise tip vatra, stațiile de pompare etc) sau ca urmare a necesității deservirii continue a populației (termo- și electrocentrale, centrale telefonice, transportul, instituțiile medico-sanitare etc.). Durata pauzei de masa se va include în timpul de muncă și pentru salariații care activează la alte unități decît cele cu flux continuu, dacă specificul muncii acestor salariați face necesară prezența lor permanent la locul de muncă (paznici, recepționiști etc.) În aceste cazuri, cînd pauza de masa se include în timpul de muncă și salariații nu părăsesc locul de muncă, angajatorul este obligat să asigure lucrătorilor condiţii pentru luarea mesei în timpul serviciului la locul de muncă.

         Ceea ce ține de al doilea element al categoriei «Timpul de odihnă» - repausul zilnic, trebuie să fie respectată următoarea regulă: durata repausului zilnic, cuprinsă între sfîrşitul programului de muncă într-o zi şi începutul programului de muncă în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică decît 11 ore consecutive. Pînă la 30.08.2020, durata repausului zilnic trebuia să fie cel puțin dublu timpului de muncă. Prin Legea 115/2020, Codul muncii, art.107 alin.(4) a fost modificat și începînd cu 31.08.2020, angajatorul are dreptul, la reglementarea regimului de muncă și de odihnă de a stabili durata repausului zilnic -11 ore.

         Insistăm, atît faţă de angajatori cît și salariați, de a respecta normele imperative ale dreptului muncii referitor la timpul de odihnă, încălcarea cărora poate avea consecințe negative inclusiv pentru siguranța ocupațională.

Inspecţia Teritorială de Muncă Orhei