"Pomul vieții" - pe scena rezineană

    Seara zilei de 03 aprilie curent a fost una deosebită pentru rezinenii cu suflet sensibil, cu dragoste pentru creația oamenilor de artă și cultură autohtoni. Vorba e că, pe scena Palatului raional de Cultură "Nicolae Lupov" a fost jucat spectacolul "Pomul vieții", propus publicului de către regizorul Alexandru Cozub și actorii Teatrului Național "Mihai Eminescu". Iar fericitul eveniment s-a produs grație colaborării AO "Speranța" din satul Cinișeuți cu AO "HelpAge International", în cadrul proiectului "Realizarea drepturilor omului pentru persoanele în etate din Moldova prin promovarea drepturilor femeii în vârstă", spectacolul fiind jucat cu sala arhiplină.

    Subiectul dramei a avut un impact puternic asupra publicului, spectatorii, inclusiv tineri, urmărind cu respirația întretăiată povestea tristă a unor oameni calzi, emotivi, temperamentali, care sorb cu patimă din cupa suferințelor omenești. Textul piesei include o fabulă simplă: o familie ce se destramă, în plină viață fericită sovietică, din cauza beției soției, cu un conflict ascuns adânc în moralitate, dar și în viața social-politică; cu elemente variate ale vieții cotidiene: drame interioare, probleme social-morale, discursul teatral relevând astfel diversitatea vieții: râsul-plânsul satului, al societății în general.

    Ajunși la disperare din cauza unui context istoric și social nefast, afectați de sărăcia și degradarea satelor moldovenești, prinși în plasa unor păcate congenitale și a unor întrebări fără răspunsuri, oamenii din "Pomul vieții" trec prin mai multe încercări și "vămi" sufletești, până înțeleg un adevăr atât de simplu și profund, exprimat prin versurile matcovschiene, devenite antologice: "Sfântă ni-i casa din leagăn de dor ce coboară". Mesajul spectacolului este că neamul nostru trebuie să țină aprins focul din vatră, să fie mult mai receptiv la problemele societății și să-și păstreze credința și voința de a se purifica, de a o lua de la capăt.

    Piesa "Pomul vieții" a fost scrisă de Dumitru Matcovschi în 1977, iar premiera ei teatrală s-a produs în decembrie 1980, la Teatrul Academic "A. S. Pușkin" (azi "Mihai Eminescu"), în regia lui Veniamin Apostol. În noiembrie 2010 montarea ei a fost reluată, într-o nouă viziune, cea a regizorului Alexandru Cozub. Atunci Dumitru Matcovschi spunea că se bucură de realizarea spectacolului de către o altă generație și că este meritul regizorului că piesa apare altfel: "Sunt împăcat cu această viziune regizorală pentru că spectacolul este contemporan. Piesa vrea să denunțe metehnele societății noastre. Mă bucur că Sandu Cozub s-a apropiat de durerile mele, suprapunându-le peste ale lui. Problemele sunt mai mari acum ca atunci. Pentru că atunci încercam să rezistăm cumva într-o societate dictatorială. Acum suntem liberi de 20 de ani și ceva, dar am rămas un popor ticălos. Cădem din ce în ce mai mult. Prăpastia se afundă", a menționat atunci Dumitru Matcovschi.

    Alexandru Cozub a precizat că spectacolul e rezultatul unei colaborări mai vechi cu scriitorul: "A fost o conlucrare. Am ales anume această piesă pentru că mi se pare destul de actuală, chiar dacă acțiunea se desfășoară în anii ''70. Bineînțeles, o privim din perspectiva zilei de astăzi. Și am vrut ca din ce a scris dl Matcovschi atunci să scoatem ce a rămas și astăzi. Dar cam multe lucruri au rămas, de acolo până încoace, cam puține lucruri s-au schimbat. Beția a rămas aceeași, dimpotrivă, e un flagel mai grav astăzi. Noi credem că dezmățul e mai mare acum".

    Iar actrița Viorica Chircă a menționat în contextul reapariției creației lui Dumitru Matcovschi pe scena Teatrului "Mihai Eminescu": "Piesele lui  Matcovschi sunt adevărate drame ale noastre, celor care locuim pe această palmă de pământ. Și trebuie să vă spun că ele sunt actuale și azi. Dovadă sunt cele două spectacole care se joacă în prezent: "Pomul vieții" și "Cântec de leagăn pentru bunici", ambele montate de regizorul Alexandru Cozub".

    În noua variantă a "Pomului vieții" joacă actori din diferite generații: Ion Mocanu, Olga Guțu, Ghenadie Gâlcă, Ninela Caranfil, Alexandru Pleșca, Angela Ciobanu, Cornelia Suveică, Iurie Negoiță...                                                Revenind la seara zilei de 03 aprilie curent, țin să menționez numaidecât că am trăit fericirea de a vedea un public rezinean altfel decât îl știam: elevat, liniștit, absorbit de munca actorilor de pe scenă, sensibil la mesajul artistic, generos în aplauze și... nedornic de a părăsi sala de spectacole la final. Faptul m-a bucurat enorm de mult.

Aculina POPA