Viața după detenție, așa cum este ea

   Viața după detenție poate însemna, pe de o parte, o renaștere, o nouă șansă de a trăi corect, iar pe de altă parte - o adevărată încercare. Pentru o bună parte dintre foștii deținuți, după mai mulți ani lipsă din societate, aceasta pare să fie schimbată total, de aceea ei au nevoie de o lungă perioadă de reabilitare și resocializare.

       Viața de după detenție nu e foarte ușoară. Foștii deținuți sunt respinși de societate, de rude, prieteni. În ajutor le vin mai multe instituții, precum sunt Biroul de Probațiune, Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, unele ONG-uri. Despre acest aspect ne-a vorbit Lilia Rusnac, șeful Biroului de Probațiune Rezina.

   Persoanele eliberate din locurile de detenție, fie la termen, fie înainte de termen, sunt o categorie aparte de beneficiari. Necesitățile lor sunt un pic altele decât ale altor persoane. Ei au nevoie de mai multă susținere în procesul de reintegrare în societate, foarte mulți dintre ei ies din închisoare alte persoane decât erau înainte de a ajunge acolo.

   Mulți dintre ei înțeleg că au greșit și sunt gata sută la sută pentru schimbare, și aici mă refer la cei care au familii și copii. Ei sunt motivați să aibă un comportament adecvat, să nu mai încalce legea și să nu mai ajungă la închisoare. Ei sunt priviți oarecum ostil de către societate, în asta și constă cea mai mare dificultate de reintegrare. Pentru a depăși aceste momente, este nevoie de multă răbdare și de compasiunea celor din jur. Noi toți trebuie să fim mai înțelegători cu ei, să nu-i tratăm ca persoane altfel decât noi.

Agenții economici se feresc să-i angajeze pe cei cu antecedente penale

   Sunt cazuri în care familia îi susține și îi ajută să treacă peste acest obstacol, și aceștia se reintegrează destul de ușor în societate. Dar sunt categorii de condamnați care, atunci când ies la libertate, îi "întâmpină" o casă părăsită, devastată, nu au nici lumină, nu au pe nimeni dintre rude, care să îi susțină, nici moral, nici financiar. Iată pe acești oameni este foarte complicat și foarte greu să îi ajuți, pentru că acțiunile pe care le întreprindem noi, și chiar și acele indemnizații pe care le prevede statul pentru ei, nu se acordă imediat, dar persoana are nevoie acum, pentru strictul necesar. Am avut câteva astfel de cazuri, când aceștia reveneau iarna, nu aveau nici lemne, nimic, dar sunt foarte mulțumită că persoanele respective nu au recidivat.

   Angajarea în câmpul muncii este un proces mai dificil pentru foștii deținuți. Agenții economici sau persoanele particulare privesc negativ la angajarea cuiva cu antecedente penale, deși aș putea spune ca anume unele dintre astfel de persoane își asumă de cele mai multe ori mai multă responsabilitate pentru faptele lor. Acum, de fapt, pentru oricine e foarte dificil să găsească un loc de muncă decent, astfel, chiar multe persoane care se află atât la noi în evidență, cât și la AOFM, susțin că mai bine stau acasă decât să lucreze pentru un salariu de nimic. Cei din localitățile rurale, de cele mai multe ori, lucrează ca zilieri, ceea ce la permite câtuși de puțin să-și asigure strictul necesar.

   La ora actuală, în evidența Biroului de Probațiune Rezina sunt nouă condamnați, eliberați din detenție.

   Conform datelor oferite de Ana Negură, șeful Agenției de Ocupare a Forței de Muncă Rezina, în evidența AOFM, în anul 2018, au fost înregistrate 6 persoane eliberate din detenție, cinci  persoane fiind angajate în câmpul muncii.

   De multe ori, însă, realitatea demonstrează că viața de după detenție nu e foarte dulce.

Ei vor un singur lucru: să li se mai acorde o șansă

   Matei a comis mai multe greșeli în viață, pe care acum le regretă: "Prima condamnare la privațiune de libertate am avut-o în adolescență, la vârsta de 14 ani. Am executat pedeapsa la penitenciarul din Lipcani, am fost eliberat condiționat, înainte de termen. M-am întors acasă la părinți, ei nu s-au bucurat de întoarcerea mea, eram ca invizibil pentru ei, izolat. Aveau un comportament rece și lipsit de dragoste părintească. Era evident că în această familie nu au nevoie de un deținut. Nu aveam acte, nu aveam bani, nu aveam de lucru, dar îi aveam pe așa-numiții "prieteni", care mă "îndrumau".

   Am comis un jaf și am revenit în închisoare. În perioada de ispășire a pedepsei în penitenciar, m-am alăturat unei misiuni creștine, care mi-a schimbat viziunea despre viață și despre faptele comise anterior. Aceasta m-a făcut mai matur și mai serios. Ulterior, m-am căsătorit cu o femeie din aceeași comunitate creștină. Cea mai dificilă problemă, cu care mă confrunt, este găsirea unui loc de muncă permanent (anterior, am fost concediat de la trei locuri de muncă din cauza "bagajului" meu infracțional, dar nici legal nicăieri nu am lucrat). Când sunt eliberat de la lucru, trec prin niște senzații deosebit de neplăcute. Picioarele mi se înmoaie, mi se ridică un nod în gât și nu găsesc cuvinte să-mi îndreptățesc greșelile din trecut. Și totuși, nu pot să-mi schimb trecutul. Permanent mi se spune: "Ești un bandit, ești un pușcăriaș, ești un om de nimic". Mă simt izolat, neînțeles, disperat, ponegrit, înjosit. Angajatorii îmi spun: "Angajăm doar persoane calificate, anterior nejudecate, din care, cu părere de rău, nu faceți parte".

   Dacă mi s-ar oferi o singură șansă, eu voi fi foarte recunoscător, harnic și responsabil. Angajarea legală în câmpul muncii mi-ar da încredere în ziua de mâine, o stabilitate".

  Aceasta este o istorie reală a unei persoane eliberate din locurile de detenție.

Lilia RUSNAC, șeful  Biroului de Probațiune Rezina