Părinți informați - copii protejați

    În fiecare zi, atât părinții, cât și majoritatea angajaților din învățământ, se confruntă cu tot mai multă indiferență și lipsa dorinței de creștere intelectuală din partea tinerei generații. Plus la toate, în ultimul timp se vorbește și despre pericolele online, care au apărut ca din senin pe capul nostru. Nu vreau acum să critic cumva sau sa propag careva gen de activități, dar m-am hotărât să scriu aceste rânduri în rezultatul unei întâmplări recente.

    În scopul prevenirii pericolelor și diminuării influenței Internetului asupra copiilor, la data de 22 martie 2017 în Gimnaziul Pereni am desfășurat o ședință de lucru cu părinții. Cu câteva zile înaintea ședinței noastre am expediat invitații părinților, la una dintre care am primit următorul răspuns: "Am să vin dacă o să-mi trimiteți transport". Și iată aici în acest răspuns am găsit explicația scurtă și clară a durerilor noastre de cap, care, iertată să-mi fie îndrăzneala, nu se vor termina atâta timp cât părinții nu vor conștientiza cât de mare și importantă este implicarea lor sub aspect pozitiv în viața și activitatea copiilor.

    Pentru că indiferența este cel mai mare pericol al societății noastre, ne-am străduit să le explicăm părinților care sunt cauzele pentru care copiii își găsesc în calitate de prieten și confident calculatorul sau telefonul, care sunt simptomele ce arată că un copil nu este înțeles, ascultat, apreciat, este izolat sau abuzat. Părinții trebuie să înțeleagă că oricât de dureros nu ar fi, dar copiii nostri nu-și găsesc astăzi înțelegerea în familii. De ce oare? În goana pentru a ne căpătui și a fi în rând cu lumea uităm să întrebăm de ce este abătut copilul nostru sau ce preferă să mănânce sau să facă. Ne bucurăm ca vrea să aibă neaparat telefon, tabletă sau calculator și fără să ne dăm seama îl împingem cu propriile mâini în prăpastie. Orice lucru trebuie dozat, în special încrederea părinților în copii. A devenit o modă a timpului să auzim "Mă duc să-mi fac lecțiile cu calculatorul" sau "Nu am de pregătit nimic pentru acasă" sau "Repetare". Și părinții cred, nu se mai arată pe la școală, nici nu se deranjează  să mai sune măcar la diriginte, ba chiar încurajând fiii și fiicele să posteze pe rețelele de socializare fotografii care nu mai fac față sta-tutului de părinte. Odraslele au devenit sfinți și lege pentru ei, orice informație este veridică doar dacă este spusă de copil. Profesorul ori alt adult nu mai au crezare. Totuși, peste ceva timp auzim expresii de tipul: "Faceți ceva, că pe noi nu ne mai ascultă". Ce putem noi face?

    Am încercat să le explic părinților că copilul nu trebuie să devină supus, dar să găsească în părinți prieteni de încredere și un suflet cald, care îl așteaptă mereu cu drag. Este necesar să educăm nu doar la școală, dar și acasă, în primul rând, oameni, viitori cetățeni, cu un spirit civic puternic dezvoltat, și nu mașinării care de la o vârstă destul de fragedă pot naviga pe Internet, fiind supuși diferitor pericole virtuale, dar cu puternic impact psihoemoțional. Să dezvoltăm oameni cu omenie, dar nu indivizi care se conformează  doar imprejurărilor virtuale. Avem nevoie să ne asigurăm viitorul educând copii înțelepți, sensibili, săritori la nevoie, doar vine timpul când și noi, maturii, avem nevoie de grija și susținerea lor.

    Pe lângă administrația instituției, cu o informație destul de interesantă a venit și seful de post, dl Grigore Bălteanu, care, în primul rând, a făcut apel la conlucrare, supraveghere și protecție a copiilor. De asemenea s-a amintit și despre pedepsele aplicate în cazul neîndeplinirii atribuțiilor părintești - nu în scopul de a speria pe cineva, ci pentru a responsabiliza și conștientiza rolul părinților în educarea și creșterea copiilor.

     L-am invitat la ședință pe părintele paroh Roman Grigoriță, care le-a vorbit părinților cât de importantă este viața, dar și ce responsabilitate constituie rolul de mamă și tată. Absolut nimeni, spune dumnealui, nu este stăpân pe viața sa, deoarece ne naștem fără să o cerem, deci, nu suntem nici unul dintre noi în măsură să-i punem capăt atunci când dorim. Trebuie să nu uităm că copilul se aseamănă cu un burete, care absoarbe tot ceea ce vede, inclusiv dragostea de viață, de semeni, de tot ceea ce este frumos. Aceste lucruri le moștenește de acasă și, la rândul său, le transmite urmașilor.

         Administrația institutiei a îndemnat  părinții să nu uite că nu se merită de luptat pentru atât de multe lucruri materiale cu prețul copilăriei fiilor noștri, care este ireversibilă, ca și viața. Și ca să-i convingem pe părinți că în mâna lor se află ziua de mâine, le-am propus spre final să completeze un chestionar anonim pentru ca să stabilească în ce masură își cunosc fiecare dintre ei copiii și să identifice momentele unde este necesar de lucrat mai mult pentru a proteja viitorul copiilor noștri.

Aurelia GRIGORIȚĂ, directorul Gimnaziului Pereni