Rezistența antimicrobiană și utilizarea responsabilă a antimicrobienilor
Antimicrobienii au jucat un rol important în gestionarea stării de sănătate a oamenilor și animalelor în ultimii 70 de ani. În domeniul sănătății animalelor, antimicrobienii sunt folosiți pentru a trata, controla sau preveni bolile cauzate în general de către bacterii. Există tot mai multe dovezi științifice că utilizarea antimicrobienilor la animale pot conduce la dezvoltarea bacteriilor rezistente la oameni. În mod similar această afirmație este valabilă și pentru utilizarea antimicrobienilor la animale. Politica statului la ora actuală este de a sprijini măsurile de precauție, cum ar fi utilizarea responsabilă a antimicrobienilor în toate sectoarele de animale, pentru a se asigura ca utilizarea de antibiotice la animale să nu devină o problemă clinică importantă pentru sănătatea umană.
Ce este un antimicrobian sau antibiotic?
Antimicrobienii sunt compuși care exercită o acțiune împotriva microorganismelor și prezintă toxicitate selectivă față de ei. Noțiunea de "antimicrobian" este sinonimă cu cea de "antibiotic" și include orice substanță naturală, semisintetică sau de origine sintetică, care inhibă creșterea sau ucide microorganismele (bacteriile, ciupercile, virușii și protozoarele).
Ce este rezistența antimicrobianț?
Rezistența antimicrobiană este definită ca fiind capacitatea unui microorganism să crească sau să supraviețuiască în prezența unui antimicrobian la o concentrație care este de obicei suficientă pentru a inhiba sau ucide microorganismele din aceeași specie.
Cum apare rezistența antimicrobianț?
Poate apărea în unul din trei cazuri:
- microorganismele pot deține rezistență la antimicrobieni pentru că nu au receptori celulari necesari pentru acțiunea antimicrobianului sau pentru că posedă în mod natural enzime speciale, care blochează acțiunea antimicrobianului. Spre exemplu, bacteriile gram-negative sunt rezistente la glicopeptide, iar bacteriile gram-pozitive sunt rezistente la polimixine;
- rezistența poate apărea prin mutație spontană care modifică genele endogene, dar nu adăugă noi gene. Această rezistență devine evidentă la utilizarea pe scară largă a substanțelor antimicrobiene, ca microorganismele cu mutația respectivă. De exemplu, acesta este singurul mecanism al rezistenței antimicrobiene valabil pentru genuri bacteriene, cum ar fi genul Microbacterium, mai des întâlnite la anumite serotipuri de Sallmonela;
- rezistența poate fi transferată atât între bacterii înrudite, cât și neînrudite.
Cum contribuie utilizarea antimicrobienilor la dezvoltarea rezistenței antimicrobiene?
Atât utilizarea excesivă, cât și necorespunzătoare a antimicrobienilor contribuie la dezvoltarea rezistenței antimicrobiene. Tratamentul poate ucide toate bacteriile sensibile, dar orice bacterie cu un anumit grad de rezistență poate fi capabilă să supraviețuiască și să se înmulțească. Subdozarea (inclusiv și nefinalizarea cursului de tratament cu anti-microbiene) pot să nu ucidă toate microorganismele. Dezvoltarea rezistenței este de asemenea facilitată prin suprasolicitarea sau utilizarea excesivă a unui antimicrobian atunci când există măsuri alternative de control disponibile. De exemplu - tratamentul bolii clinice cu un agent antimicrobian în locul vaccinării pentru a preveni boala. Folosirea unui tip greșit de antibiotic sau administrarea pe cale greșită sau folosind un antibiotic cu spectru larg de acțiune în cazul în care unul cu spectru îngust ar fi suficient, vor contribui la dezvoltarea rezistenței antimicrobiene. Dezvoltarea re-zistenței este, de asemenea, încurajată de utilizarea pe scară largă și utilizarea, posibil inutilă, a unui agent antimicrobian, de exemplu pentru a trata boli virale precum și pentru a preveni bolile. Prin urmare, este extrem de important ca medicul veterinar să prescrie antimicrobianul corect și să ia în considerare toți acești factori atunci când decide tratamentul. În acest sens, un aspect foarte alarmant îl prezintă și faptul utilizării pe scară largă a unui șir de antimicrobieni cu spectru larg de acțiune în calitate de promotor de creștere (scop profilactic) la animale.
Ce acțiuni pot fi întreprinse în practica veterinarț pentru a reduce apariția rezistenței?
Sunt indicate următoarele:
- prevenirea bolilor prin punerea în aplicare a bunelor practici de sănătate, biosecuritate, bună nutriție și igiena în efectivele de animale;
- utilizarea, ori de câte ori este posibil, a substanțelor antimicrobiene în stadiu incipient, atunci când boala este abia diagnosticată, iar semnele clinice încă nu sunt evidente;
- atunci când pentru o boală este indicat mai mult de un antimicrobian, trebue să fie utilizat cel care este mai puțin important pentru terapia umană;
- la fel, este indicată folosirea unui antimicrobian cu un spectru de acțiune cât mai îngust;
- deciderea asupra dozării corecte a antimicrobianului prin studierea profundă a instrucțiunii de utilizare a acestuia;
- atenționarea clienților asupra necesității respectării prevederilor instucțiunii antimicrobianului;
- efectuarea testării sensibilității bacteriilor la antimicrobiene ori de câte ori este posibil;
- în cazul în care tratamentul pare să nu funcționeze - să fie efectuate în continuare teste de diagnostic și să se raporteze despre eșecul tratamentului Direcției raionale pentru Siguranța Alimentelor.
Începînd cu anul 2015, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor monitorizează cantitățile de antimicrobieni utilizați și a început să colecteze date privind stocurile importate și produse în țară pentru utilizare în tratamentul animalelor.
Pe data de 14.11.2016, Direcția raională pentru Siguranța Alimentelor Rezina a organizat un seminar cu genericul "Antibioticele: administrează-le cu grijă!", la care au participat medicii veterinari de liberă practică și medicii veterinari din punctele farmaceutice raionale.
Direcția raională pentru Siguranța Alimentelor Rezina