Călătorie de neuitat

       Pe 19 iulie curent, 20 de copilași din satul Peciște au avut parte de o zi memorabilă – cu susținerea primarului, dl Emanuil Scânteianu, dânșii au mers într-o excursie în locurile încărcate de istorie și frumusețe de la Soroca.

       Pentru început, am vizitat Mănăstirea Cosăuți, unde copilașii au aprins lumânări pentru sănătatea tuturor celor dragi și pentru prosperitate. La fel, și-au procurat diferite obiecte sfințite pentru succes și protecție de duhurile rele.

       În preajma mănăstirii este un izvor cu apă tămăduitoare. Am băut din ea, ne-am spălat pe față, ne-am luat și cu noi din acea apă. Lângă izvor e amenajat și un bazin cu apă, despre care se spune că dacă îl treci de 9 ori înainte și înapoi, ești curățat și protejat de cele rele pe mai mult timp înainte. Deși timpul era cam răcoros, copiii n-au rezistat tentației și au trecut prin apa rece, așa cum spune legenda. Ca să nu prindă vreo răceală, le-am propus să alerge prin pădure până în vârful dealului, unde este locul unei străvechi mănăstiri, prăbușită în subteran în urma unui cutremur de pământ.

       Și odată ce am ajuns în zona Sorocii, numaidecât am ținut să vizităm și cetatea. Dl Nicolae Bulat, directorul cetății, doctor în istorie, cu mult drag și multă pasiune le-a povestit copiilor istoria cetății, le-a vorbit despre prezentul ei, despre intențiile de viitor. Oamenii de aici, atmosfera, peisajul din preajma Cetății Soroca ne-au fascinat pe bune.

       Apoi, obosiți, dar fericiți și plini de impresii, am mers pe plaja de la Nistru, unde ne-am astâmpărat foamea. După ce copiii s-au mai bălăcit în apele râului, am urcat cele 600 de trepte spre Lumânarea Recunoștinței – o bisericuță în formă de lumânare, înălțată la inițiativa marelui scriitor moldovean Ion Druță.

       La ieșirtea din Soroca am trecut Podul lui Bechir și am admirat de la distanță peșterile săpate în piatra dealului, în care, pe timpuri, se adăposteau haiducul Bechir și camarazii săi.

       În drum spre casă, fericiții copii au tot admirat câmpiile și holdele mănoase, ce ni se așterneau în cale, au cântat, s-au veselit din plin. Am ajuns în sat bucuroși, impresionați de călătorie, înzestrați cu noi cunoștințe despre frumusețea și bogăția plaiului nostru, trecutul lui glorios, dar și cu dorința mare de a povesti și altora despre ziua în care ne-am contopit cu valorile neamului și ale ținutului natal. Mulțumim frumos, din suflet celor care ne-au oferit această posibilitate!

Valentina ZĂNOAGĂ, conducătorul Formației folclorice de copii din satul Peciște