”Dacă n-ar fi Eminescu, viața nu ne-ar fi nimic…”

       Pe 15 iunie, rezinenii pasionați de creația lui Mihai Eminescu au mers la bustul poetului, unde au trăit din plin bucuria reîntâlnirii și a revelației, amplificată de mirosul florilor de tei și coloana sonoră a evenimentului. 127 de ani ne despart de clipa urcării la ceruri a celui mai mare poet român - expresia intergrală a sufletului poporului nostru.

       Inițial, cei prezenți au fost salutați de către administrația raională în persoana dlui Arcadie Mușinschi, vicepreședintele raionului în probleme juridico-sociale. Evocările dumisale vizavi de Poetul-nepereche și creația sa au fost în capacitate să trezească în inimile îndrăgostiților de versul eminescian trăiri deosebite, înălțătoare: ”Astăzi, cu certitudine, suntem aici, la cel mai sacru loc din orășelul nostru, pentru a-l omagia pe Poetul  tutelar al literaturii clasice românești, fondatorul limbii literare.

       Trec anii, iar farmecul operei sale continuă să ne subjuge și astăzi. Și noi generații gustă din bogăția sa artistică, cum am făcut-o noi, cum o fac acum copiii noștri, cum o vor face, sperăm, și nepoții noștri. Și astăzi, ca-ntotdeauna, ne este dor de Eminescu, care, ”alunecând pe-o rază“, a coborât în sufletele și cugetele noastre, luminându-le și inspirându-le, îndemnându-le la Bine și Frumos, la Dragoste și Spiritualitate, la Sublim și Ideal.

       Mihai Eminescu a fost, este şi va fi oricând pentru cultura şi civilizaţia română nu numai „Omul deplin al culturii naţionale”, după Constantin Noica, dar şi steaua ei călăuză, dacă nu „Luceafărul” la propriu şi la figurat.

    Asemenea marilor figuri legendare ale literaturii antice şi universale - Homer, Dante, W. Schakespeare, G. G. Byron, J. W. Goethe, A. Puşkin, M. Lermontov, Marele nostru poet naţional, prin creaţia literară propriu-zisă, de geniu şi prin activitatea sa de gazetar nepereche la periodicele vremii: ”Timpul”, ”Convorbiri literare” şi ”Curierul de Iaşi”, a pus temeliile clasice ale universului artistic şi spiritual al Neamului, dăruindu-ne o salbă de lucrări neperisabile în orice domeniu: liric, epic, dramatic, publicistic, pe care l-a îmbrăţişat dintr-un îndemn ceresc şi dintr-o chemare de a contribui la propăşirea spirituală a poporului, din sânul căruia a luat naştere ca un miracol.

     Tezaurul creaţiei eminesciene care s-a construit pe parcursul a două decenii, în fond, este unul netrecător pentru contemporanii săi de atunci şi dintotdeauna. Operele sale, atinse de geniul nemuririi, vor stăpâni  oricând universul cultural-artistic românesc.

     Mai mult ca atât, din orice perspectivă tradiţional-modernă şi eternă, Mihai Eminescu a apreciat cu clarviziunea sa universală, ca nimeni altul până la el, întreaga contribuţie socio-culturală şi spirituală a Neamului. Referinţele Domniei Sale despre creaţia populară orală, despre scrierile cronicarilor şi ale autorilor preclasici şi clasici, despre fenomenul veşnic al limbii române dovedindu-se valabile pentru toţi şi pentru orice epocă de ieri, de azi şi de mâine.

      Lumina creaţiei eminesciene este una mereu de Sus,  una vie şi senină, pentru că în ea vorbește însăşi chemarea divină ce l-a înstelat, metamorfozându-l în chip de Luceafăr, pe bolta căutărilor şi descoperirilor de valori, de comori naţionale şi universale inepuizabile. Dincolo de operele de vârf care constituie coroana sa perenă, cum sunt „Luceafărul” şi ciclul „Scrisorilor”, „Memento mori”  sau sonetele, celebrele romanţe, proza fantastică, inegalabila operă politică - întreaga-i operă este  anotimpul condimentat cu emoții, suferințe, sentimente mult prea viu trăite de autor.

       Universul creaţiei eminesciene este un model etern clasic, unic şi irepetabil, de artă literară originală nu numai prin ineditul ideaţiei şi prin plasticitatea metaforică a limbajului, dar şi prin aspiraţia lui mistică, la emanaţiile divinităţi spirituale ale Cuvântului, întotdeauna revelator şi novator.

       Mihai Eminescu a găsit „Cuvântul ce exprimă adevărul” de sine şi de noi, de lume şi de poezie. Prin aceasta el rămâne Marele nostru Poet Naţional şi Luceafărul Poeziei româneşti dintotdeauna, izvorul ei ceresc şi pământesc.

       Stimați compatrioți!

       Să pășim încet pe această Alee a Poetului și să depunem florile recunoștinței, să ne contopim cu  Veșnicia și Nemurirea. Să mai citim o dată din poeziile poetului împreună cu sine, cu toată familia, împreună cu prietenii. Să mai cântăm o romanță pe versurile sale, împreună cu cei dragi, căci astăzi este o zi deosebită - Ziua comemorării Marelui Poet. E ziua sufletului și spiritualității noastre. ”Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul“, căci am fost, vom fi și vom rămâne pupuri împătimiți de măreața-i operă­”.

       Șirul elogiilor pentru Mihai Eminescu a fost continuat de către dl Simion Tatarov, primarul de Rezina, care a menționat prezența operei eminesciene la fiecare etapă și în diferite circumstanțe a vieții noastre. Datorită creației eminesciene, spunea dl primar, neamul nostru a intrat în universalitate.

       Dna Angela Racu, șeful Secției Cultură, vorbind în continuare, a făcut o incursiune în timp, în ziua în care s-a stins poetul. La fel, a vorbit despre rolul și locul creației lui de geniu în viața omului, apreciind prezența micuților la bustul poetului. Iar îndemnul de a reveni iar și iar la opera lui Mihai Eminescu a constituit acordul de final al discursului vorbitoarei.

       Valeria Braga de la grădința nr. 5 din oraș a încântat asistența, declamând foarte frumos poezia ”Ce te legeni, codrule?”, iar mai mulți copilași de la grădinița nr. 2 au cantat, împreună cu educatoarea lor, cântecul ”Somnoroase păsărele”.

       Acțiunea de comemorare a lui Mihai Eminescu a culminat cu depunere de flori la bustul Poetului.