Odă Cărții și Bibliotecarului

   Grație Decretului nr. 189 din 08.02.2010, la 23 aprilie se sărbătorește Ziua Bibliotecarului. Consider că e o schimbare binevenită, în sens că a fost transferată din toamnă în primăvară, doar primăvara e guvernată de femei, ca și bibliotecile noastre.  În acest context, aș mai menționa că bibliotecarele sunt frumoase, sunt blânzi și cuminți ca și primăvara. Rămân până în prezent actuale cuvintele inventatorului rus Dmitri Lihaciov, care a spus: "Singurii oameni sfinți, ce au mai rămas în societatea contemporană sunt bibliotecarii și arhivarii". Iar bibliotecarul mai e acel, care: Din rafturi cheamă nume de-înțelepți,/ Să-ți dăruiască minții tale harul./ Când nu vei ști spre care să te-ndrepți,/ Va ști prietenul-bibliotecarul.

   Există în lume multe profesii, unele considerate a fi interesante, mai grele și nu prea, mai nobile și mai oneste. Dar fiecare dintre ele este profesată cu dragoste și dăruire de persoana care a ales-o si a îndrăgit-o. Firește, este bine apreciat un medic sau un profesor pentru munca lor și dăruirea sufletească. Pentru mine însă, nobilă și foarte necesară societății este profesia de bibliotecar. Bibliotecarul este persoana care se află la răscruce de drumuri și călăuzește cititorul. Mai ales pe cei, care abia pășesc pe drumul vieții, spre o direcție anumită, corectă și în conformitate cu aspirațiile lor.

   Profesia de bibliotecar se compară cu un medic al sufletului. De la Domnia sa Bibliotecarul pornește calea spre lumina cărții, cuvântul bibliotecarului, rostit cu răbdare zi de zi din înțelepciunea cărții este călăuză toată viața. Din veac în veac a semănat lumină, a dăruit suflet din sufletul lui, astfel contribuind la educarea multor generații, care știu a brăzda pământul, care au pătruns tainele științelor și tehnicii ultramoderne.

   Bibliotecarul mai e persoană foarte răbdătoare. Numai el poate supraviețui unor condiții infernale, numai un bibliotecar se poate  mulțumi cu puținul cel mai puțin, fără să râvnească la gradații și onoruri.

   Oamenii de carte încearcă să rănduiască viața prin litere. Bibliotecarul este prototipul acestora. însă, dacă pentru omul de știință cartea este doar materie, pentru poet - creație, pentru editor - produs și profit, pentru elevi și studenți - instrument util de lucru, pentru bibliotecar Cartea e însăși viața și sensul existenței sale umane. Cartea pentru el e și ceva Dumnezeiesc... Un adevărat bibliotecar are un credo: "De carte trebuie să știi să te apropii încet, liniștit, dar și cu inima toată, așa cum numai de lucrurile nemuritoare ne putem atinge".

   Personal îmi este aproape de suflet afirmația lui Mihail Sadoveanu: "Cartea este acea putere fără moarte, care mișcă umanitatea înainte în progresul de necontenit". Tot același scriitor mai spunea că numai cartea este singura care ne poate face să trăim în afara minciunilor, nedreptăților și prejudecăților sociale prezente la tot pasul în lumea în care trăim. M-am convins de corectitudinea acestei afirmații din propria experiență. Sunt mândră de faptul că nu am cedat. M-au încurajat enorm susținerea cititorilor, dar și, desigur, cel mai sincer și devotat  prieten - Cartea. Mă aștepta cuminte pe raft să seamăn în continuare, cu mare dragoste, în sufletele și în cugetele cititorilor mei boabele de lumină caldă și benefică a Măriei sale, ceea ce fac până în prezent.

   Dragi cititori! Vă invit la bibliotecă! Doar e o plăcere de a veni aici și a vedea cum geme de greutatea și numărul cărților. E o plăcere să-ți plimbi privirea peste această comoară de înțelepciune. Doar se spune că ne putem numi un popor deplin doar atunci când știm a iubi deopotrivă Femeile, Florile și Cărțile...

   Stimate colege! Vă doresc să activați în bibliotecă ani lungi cu flori, soare în suflet și dispoziție ca primăvara, să aveți parte de sănătate, putere fizică pentru a îndeplini și în continuare misiunea nobilă de slujitori ai Cărții, să nu încetați să perseverați în valorificarea noianului de informații dăruit de omenire. Primăvara este anotimpul când se sădește. Sădiți si Dumneavoastră binele, frumosul în sufletele celor care vin la bibliotecă.

   Cu mare sinceritate și evlavie și-a exprimat dragostea și respectul față de bibliotecar scriitorul băștinaș de pe meleagurile noastre Vladimir Rusnac în poezia pe care o reproduc în continuare:

Vladimir Rusnac

Păsări de lumină - cărți fără de moarte,

Cu aripi de gânduri, mândre, de departe,

La îndemnul vostru vin și vin în stoluri

În poiana vieții, sub un cer de doruri.

   La sămânța cărții faceți priveghere,

   Să răsară-n cuget visul de-nviere

   A dorinței sacre de purificare,

   Fruntea să respire sub cununi de soare.

Prin căldură voastră, mângâiere sfântă,

Dragoste curată ce-adevăr cuvântă,

În adânc de inimi faceți sărbătoare,

Să-i simțim vieții focul de-nălțare.

   Închinarea vouă, fiice ale țării,

   Necesare în venirea primăverii;

   Domnul v-a dat vouă un destin aparte -

   Să purtați în suflet leagănul de carte.

Liuba POPOVICI, șef serviciu, BPR "Mihai Eminescu", or. Rezina