Dragoste și admirație pentru valorile neamului

   Poate că pe fereastra aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor. Geamul e o filă veche din cartea îngerilor... Da, da, geamul de la Casa Mare...

   Așa a început șezătoarea, într-o dimineață albă, cu copaci moșnegi și cu atâția oaspeți... "Bine ați venit!", așa a exclamat eleva clasei a VIII-a "A", Lisnic Irina, chiar din prima clipă după ce oaspeții seminarului raional al bibliotecarilor din instituțiile preuniversitare au vizionat un filmuleț tematic, dedicat semnificației sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, și altul cutremurător până la lacrimi despre Moldovioara noastră, plai mioritic, care de sfintele sărbători de iarnă își așteaptă copiii acasă, unde soarele încălzește mai bine și pâinea e mai gustoasă, iar Casa Mare devine parte din sufletul fiecăruia. Acea parte care strigă, se zbate, care te aduce acasă mereu, oriunde a-i fi. Casa Mare e o cupolă, sub care te regășești când mâinile ți se lasă neputincioase în jos, când nu mai știi încotro s-o apuci, anume acest colțișor al casei copilăriei noastre ne reamintește visele și ne dă puteri pentru a merge mai departe...

Cu de toate s-au deprins

Cei pereți în Casa Mare -

Și cu chiot, și cu plâns,

Și cu bocete amare.

Cei pereți în Casa Mare

Câte legi au petrecut...

Ei, în felul lor, tăcut

Au cu noi asemănare. 

   Aceste versuri ale regretatului Petru Zadnipru, recitate cu suflet și dor de elevii clasei a III-ia "B" Stog Mădălin și Mădălina ne-au umplut ochii de lacrimile amintirilor.

   Șezătoarea, din toate timpurile, a fost o întâlnire rustică, între generații, care în răgazurile oferite de munca la câmp, în special iarna, devenea un spațiu de exersare a unor funcții și roluri sociale. Din multiplele funcții ale șezătorii noi ne-am axat pe cea artistică pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă că tinerețea buneilor și străbuneilor a fost diversă și interesantă anume prin organizarea și desfășurarea acestor șezători.

   Dacă semnificația sfintelor sărbători de iarnă, mai ales a celor care sunt legate de marcarea Nașterii Domnului, este foarte bine cunoscută de copii, apoi tradițiile simbolice și mitice ale sărbătorii Sfântului Andrei - mai puțin. Iată de ce și s-a decis, în cadrul ședinței catedrei metodice "Limbă și comunicare", să se organizeze anume o șezătoare, în cadrul seminarului raional al bibliotecarilor.

   Tradiția poporului nostru ascunde foarte multe și diverse valori, care merită să fie cunoscute de tânăra generație și chiar promovate mai departe. Nu există  bucurii mai de preț ca averea națională, cea de cuget și spirit și trebuie păstrată cu sfințenie. Am amenajat o frumoasă și tradițională Casă Mare, cu perne cusute cu mult dor și gânduri bune de maicuța mea Lenuța. Alți colegi au adus și multe unelte vechi, semnificația cărora unii copii nici nu o cunoșteau, cum ar fi cicârâc, drugă pentru urzeală, peptene de fier pentru pieptănat lâna predestinată pentru o urzeală lunga, altul - pentru bătut la covor, furci și fuse pentru toarcerea lânii ș. a. Pentru a cultiva printre discipolii noștri sentimentul de admirație față de tradițiile specifice sărbătorii Sfântului Andrei, au fost selectați cei mai talentați, cu o ținută scenică adecvată și cu o mare dorință de a participa elevi din treapta primară: Botnariuc Ionela, Stog Mădălin și Mădălina, Zaharova Marina; treapta gimnazială: Potocan Anastasia, Șova Dumitru (clasa a VI-ea "A"), Ceban Marin (clasa a VI-ea "B"), Creciun Sergiu, Lihevici Ion, Cuiban Vitalina (clasa a VII-ea "B"), Morari Nicoleta, Jora Ana-Maria, Leahu Vlada, Lisnic Irina (clasa a VIII-a "A"), Cojocari Alexandra (clasa a IX-a "A"), Graur Mihaela, Lazăr Ana-Victoria, Popa Adriana, Jdobin Eugeniu, Pârțu Dumitru, Lupan Tatiana, Martalog Vlada, Pavliuc Cristina (clasa a IX-a "B"), precum și liceenii Cojocari Liveriu, Gheorghița Olga, Cristea Valentina (clasa a X-ea "B"). Desigur că avem și mai mulți copii valoroși, dar din lipsa unei scene și mai mari, nu au putut participa.

   Desigur, funcția ludică a șezătorii noastre a fost demonstrată și prin jocul de rol al celor mai mici copii de la grădiniță, care s-au încadrat perfect și merită cele mai deosebite cuvinte de laudă - Purici Dragoș, Creciun Livia, Lazăr Arina, Renchez Mircea. Și după cum cele mai solicitate jocuri erau cele erotice, cei mai măricei chiar  s-au avântat în cel numit "Găsitul usturoiului", tânărul care a strâns cei mai mulți căței de usturoi alegându-se cu un sărut dulce de la domnițele ce i-au ajutat să desfășoare acesc joc.

   Elementele care au contribuit la crearea unei atmosfere spirituale au fost multiple și variate, cu ghicitori, cântece înterpretate cu mult suflet și dor de către Jora Ana-Maria ("Leliță Ioană"), Martalog Vlada ("Costică"), melodia "Azi e horă-n sat" de Gheorghiță Olga, Ceban Marin, Cristea Valentina, Martalog Vlada, Cojocari Alexandra. Bunicuța Anastasiei Porocan ne-a alinat cu două melodii  extraordinare - "De la Nistru mai la vale" și "Busuiocul", iar în timpul repetițiilor le-a învățat pe tinerele domnițe să toarcă, astfel încât la șezătoare ele mânuiau fusul perfect.

   Eleva Graur Mihaela (Vasiluța), gazda șezătorii, alături de Pavliuc Cristina (Sofiica) au întreținut nu doar focul din vatră, dar și buna dispoziție, ospitalitatea și desigur le-au dat povețe flăcăilor care trebuiau să conducă fetele până acasă. Tatăl, moș Ion (Cojocari Liveriu), cu  pietate și respect de tot ce ține de neam și țară, a constatat a câta oară că mare lucru e când omul are o Casă Mare - are unde petrece o sărbătoare, are unde face o nuntă, o cumătrie, o șezătoare, numai dorință de-ar fi și mai puțină fudulie.

   Cât de frumoase și de neuitat erau șezătorile prin satele Moldovei noastre, care intrau în case cu srtigături și voie bună, lăsând să se depene amintirile și devenind, pănă la urmă, un adevărat centru de educație, unde de la mic la mare lucrau la țesutul covoarelor, la cusutul iilor, la scărmănat lână sau la curățat porumb... Și de fiecare dată în capul mesei erau aduse cele mai alese gânduri despre  sătenii gospodari, cu multiple exemple demne de urmat chiar de cei mai mici participanți la șezătoare.

   Iată de ce la șezătoarea noastră toți grămăjoară am lucrat, cântat, dansat și, împreună cu distinsele bunicuțe-invitatele de onoare Romanov Ala, Lachi Valentina, Cuiban Raisa, Calin Zinaida și Celac Maria, am deschis Cartea Datinei străbune, acest testament spiritual pentru copii și nepoți.

   Dat fiind faptul că această șezătoate a fost dedicată Sfântului Apostol Andrei, desigur că le-am comunicat   elevilor participanți că sărbătoarea Sfântului Andrei este celebrată în toată lumea: românii îl cred patronul spiritual (marcat la 30 noiembrie în anul current), este considerat ocrotitorul Spaniei, Greciei, Rușiei, iar crucea Sfântului Andrei este pe steagul Scoției. În schitul Sfântului Andrei din Muntele Athos, în biserica centrală, se păstrează până azi, cu mare evlavie, cinstita sa Frunte, precum și picturile lui Museo del Greco, dar și frumoasa icoană de la muzeul din Budapesta.

   Tradițiile de Sfântul Andrei sunt multiple, poate nici o altă sărbătoare nu este așa plină de simboluri ca aceasta. Legendele din Bucovina mărturisesc că în noaptea de Sfântul Andrei lupii încep să vorbească și își mușcă  gâturile înțepenite - anume acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei. Mai ales fetele au afirmat sus și tare că ele nu se tem de strigoi, căci gazda a avut grijă să ungă geamurile, clampa ușii cu usturoi, și au mai întors oalele și cănile cu gura în jos, au scos cenușa caldă pentru ca strigoii să nu să se adăpostească la căldură... Apoi, dacă să-și ghicească ursitul, au fost aduse în scenă și așa obiceuiri: "Păzitul usturoiului", "Gătitul balabuștelor", "Furatul cizmelor", "Pătulul găinilor". Am aflat cum va fi vremea cu ajutorul unui buletin meteorologic popular, adus în scenă de bunicuța Marinei, Golubenco Ana, dar și încă unele obiceiuri și vrăji de la miezul nopții.

   Peste tot în lume sunt datini și obiceiuri populare, dar ale noastre, nu știu de ce, sunt altfel prin fastul și semnificația lor strămoșească, transmise de părinții noștri. Pentru mine personal această șezătoare a fost o dedicație  specială măicuței mele Lenuța care, acum țintuită la pat, se luptă cu o boală grea, dar mereu pe parcursul vieții a fost o meșteriță populară în sensul larg al cuvântului. Mă închin până la pământ că a putut să ne altoiască sentimente de admirație și respect pentru tot ce ține de Casa Mare, precum și tuturor maicuțelor din satele Moldovei noastre. Dumnezeu să le ocrotească pe toate, căci merită tot ce este mai bun.

   Spre finele frumoasei șezători tot bunele bunicuțe aveau să remarce: "Celebrarea acestei sărbători strămoșești a fost un spectacol inedit, sunt sigură că tradițiile neamului, semnificația Casei Mari vor avea continuitate", ne-a spus Romanov Ala, iar Lachi Valentina, dând frâu liber amintirilor, le-a promis tuturor că numaidecât îi va învăța și un dans foarte vechi, uitat demult.

   "Datorită dăruirii nepoțeilor-elevi la liceu, suflul sărbătorii Sfântului Andrei a fost adus în scenă, s-a depus o muncă asiduă de către profesoarele Ciubotaru Valentina și Cușnir Tatiana", așa ne-a apreciat efortul Cuiban Raisa.

   Școala este ca o lume fermecată, plină de basm și feerie, este lăcașul unde se pun bazele "clădirii" fizice și spirituale a "puiului de om". Doar "zânele" bunicuțe, adevărate modelatoare de suflete și minți, au știut, cu mult tact și răbdare, să urce în scena mare a liceului, pentru a îmbrăca haina plină de vrajă și mister a sărbătorii Sfântului Apostol Andrei.

   Pe final vreau să menționez că activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Le mulțumesc tuturor celor care și-au adus contribuția la desfășurarea destul de emoțională a acestei șezători - dlui Scutelnic Ion, mereu în scenă, alături de noi, distinselor bunicuțe și, desigur, talentaților elevi de la instituția noastră, care (mereu remarc) sunt tezaurul nostru spiritual.…

   În nevinovatele și lungile seri de iarnă să revenim la șezătorile de cândva, să ne simțim pe deplin răsplătiți spiritual, iar Casa Mare, cu siguranță, va deveni spațiul  în care fiecare dintre noi poate exista cu adevărat, căci dragosrea de tot ce este al nostru nu se stinge niciodată și e mai presus de celelalte valori sau sentimente.

Valentina CIUBOTARU, director-adjunct al IP "Liceul teoretic "Alexandru cel Bun" din Rezina