Categorii
Contacte
Mass-media locală
Lincuri utile
Documente Utile
Cu dor de Eminescu, la bustul Poetului…
a.jpg)
Stropii de ploaie, care au udat în dimineața zilei pământul însetat, n-au fost capabili să-i alunge pe îndrăgostiții de Eminescu. Aceștia, pentru a câta oară, au mers la bustul Marelui Poet, unde, în plecare pioasă de frunte și în miros de flori de tei, au lăsat pe soclu flori și recunoștință.
Oficialități de rang raional și orășenesc , angajați ai administrației publice locale și, pur și simplu, îndrăgostiți de opera Luceafărului poeziei românești, și-au făcut drum pe 15 iunie pe lângă bustul lui Mihai Eminescu din centrul Rezinei, lăsând acolo flori și declamând din Eminescu. În special s-au remarcat copilașii de la Tabăra de Vară de Lectură și Agrement , care activează de ani buni la Biblioteca Publică Raională ”Mihai Eminescu”. Dânșii, îndrumați de bibliotecare, s-au pregătit și au declamat din creația lui Mihai Eminescu, au interpretat cântece pe versuri de-ale Poetului-nepereche.
.jpg)
Așadar, rezinenii l-au comemorat pe Mihai Eminescu, despre care, la moartea sa, George Călinescu scria: ”Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pâna când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale."
Același autor mai zicea despre poet: ''Eminescu a fost, într-un cuvânt, un om înzestrat să exprime sufletul jalnic sau mânios al unei mulțimi în primejdia de a fi strivită de puterile îndârjite ale lumii vechi, să o învioreze cu vehemență și s-o împingă înainte, arătându-i viitorul în chipul unui trecut idilic, și pe care soarta l-a aruncat într-o societate părând entuziastă de a-și lepăda veșmintele vetuste, dar hotărâtă a nu abandona nimic din privilegiile ei. Azi, însă, când poporul românesc, după o lungă robire dinăuntru și dinafară, a luat conștiință de sine, chipul lunar și amar zâmbitor al poetului își regăsește puterea asupra sufletelor noastre, și el ne apare drept cel mai în stare să dea expresie simțirilor moderne și românești, și cu fluierul său poetic să ducă năzuințele noastre sociale pretutindeni, ''Peste ape, peste punți,/ Peste codrii de pe munți''.